Obiceiul „Caluşarii de iarnă” se practică în dimineaţa primei zile de Crăciun. Specialiştii l-au consemnat doar în comuna noastră.
Cu o vechime ascunsă în negura vremurilor- o descriere apropiată întâlnim la Dimitrie Cantemir în „Descrierea Moldovei”-obiceiul este practicat de către copii de 7- 15 ani, organizaţi în cete, formate mereu dintr-un număr fără soţ.
Ceata este condusă de către o „calfă”. La casa acestuia se adună cu câteva săptămâni mai înainte, pentru a repeta, ceilalţi membri ai grupului. Calfa cere permisiunea gazdelor pentru a fi colindată. La casa sa se vor retrage căluşarii spre sfârşitul zilei pentru a petrece. Aici vor găti carnea dăruită de gazde, o vor consuma şi vor bea.
Tot calfa va conduce şi dansul căluşarilor pe un pas de geampara într-o mişcare şerpuită şi va interpreta în acest timp un text- prezentat mai jos. Fiecar vers al său va fi completat de restul cetei cu isonul. „i-auzi, ia!”
Totul este susţinut cu acompaniament muzical – de cele mai multe ori la acordeon, în trecut era preferat cimpoiul.
Un alt personaj central este „Iapa”. Rolul său este de a cere neîncetat gazdei colindate carne. Aceasta va fi înfiptă într-o „sighincă”(o ţepuşă mare confecţionată din lemn sau metal) şi va fi purtată toată ziua ca pe un adevărat trofeu. În timpul dansului „iapa” dansează separat iar cu carnea primită „îi motivează” pe căluşari. Pe lângă carnea cerută căluşarii mai primesc şi bani.
Înarmaţi cu „săbii” pentru a alunga relele departe de casa colindată şi purtând mască o „ciurică” ( o pânză ce acoperă faţa deoarece chipul „căluşarilor” nu trebuie cunoscut) colindătorii te poartă într-o lume a magiei.
Textul interpretat de „calfă” te duce într-o altă lume. A bucuriei, a dragostei de viaţă, a convingerii că anul ce urmează va fi mai bun şi ca urmare a faptului că au fost colindaţi de căluşari.
Tot pe loc, pe loc, pe loc,
Din călcâi să iasă foc
Din călcâi să sar’ scântei
Ca să-l calce dumneaei!
Foaie verde solz de ştiucă,
Daţi-i drumu’ să se ducă.
Foaie verde solz de crap,
Daţi-i drumu’ mai la trap.
Cân’ fusei în Câmpulung,
Să-mi aleg de-un cal porumb,
Lung în gât şi scurt în trup,
C-aşa-i calu’ de haiduc.
Mă dusei la puţu’ sec,
Fusei gata să mă-nec.
M-apucai de-un fir de pai,
Dădu Doamne şi scăpai.
Foaie verde siminic,
I-auzi fetele ce-mi zic:
Să le ţin de-un ibovnic.
Eu le-am spus că sunt prea mic,
Să mă lase să mai cresc,
Că pe toate le iubesc,
Le iubesc o săptămână,
Le dau drumu’ câte una.
Foaie verde foi de soc,
Căluşarii trec la loc:
-Una, două, trei!
-Iar aşa!
-Una, două, trei!
-Iar aşa!
-Una, două, trei!
-Iar aşa!
Foaie verde sălcioară,
Uite căluşarii zboară!
Învăţător Ionel Lambrinoc