COLINDE, COLINDE
Notă: Toate colindele au fost culese în anul 1969 în vederea realizării lucrării pentru obținerea gradului didactic I de către doamna Velescu Marilena, învățătoate a școlii intre anii 1946-1972.
COLINDUL MARE
’icea Doamne,’ceste curţi, ’ceste curţi,’’la ’ceşti domni buni,
’cest domn bun jupân Vasile mi-a crescut, mi-ar fi născut
La tulpină, la doi meri, mi-arde două lumânări.
Sus îmi arde, jos îmi pică. Pică una, pică două,
Picătura cea de-a noua, ruptu-mi-s-a, faptu-mi-s-ar
Râu de mir, pârâu de vin şi-alt pârâu cu apă caldă.
Dar în el cine se scaldă? Scaldă bunul Dumnezeu
Se scălda şi se-mbăia, cu bun mir se miruia,
Veştmântat se primenea, veştmântat şi mohorât
Lung şi larg până-n pământ. Ţurţurele de argint
Face dâră pe pământ.
Mai de-a rând Doamne cu ei scaldă
-Bătrânul Crăciun – se reiau versurile pentru fiecare din cei enumeraţi —– -Bunul Sfânt Vasile
-Toţi sfinţii mărunţi -’cest domn bun, jupân Vasile
Şi-atunci Dumnezeu grăiară: – Tu Vasile, făt al nostru,
Tu cui mi te potriveşti de te scalzi şi te-mbăiezi?
– Nu mă potrivescu-ţi, Doamne, nici ţie, nici lui Crăciunu’,
Nici lui bun Sfânt Ion, nici la toţi sfinţii mărunţi.
Fost-am tânăr şi-am putut, şi-am scos raiul pe pământ.
Şi-ţi mai fac , Doamne, şi-alt bine:
Pus-am casa lângă drum, încălzit-ai friguroşi.
Care cum îi încălzeam mulţumire mi-aduceau
Tot mie, părinţilor dar mai mult lui Dumnezeu.
Şi-ţi mai fac, Doamne, şi-alt bine:
Pus-am masa peste drum, ospătat-am flămânjoşi.
Care cum îi ospătam mulţumire mi-aduceau
Tot mie, părinţilor dar mai mult lui Dumnezeu.
Şi-ţi mai fac, Doamne, şi-alt mai bine:
Pus-am puţ în câmpuri seci, adăpat-am secetoşi.
Care cum îi adăpam mulţumire mi-aduceau
Tot mie, părinţilor dar mai mult lui Dumnezeu.
Şi-ţi mai fac, Doamne, şi-alt bine:
Pus-am cruci pe la răscruci, devolbat-ai rătăciţi.
Care cum îi devolbam mulţumire mi-aduceau
Tot mie, părinţilor dar mai mult lui Dumnezeu.
Dar şi ’icea, ’cest domn bun, ’cest domn bun, jupân Vasile
El să fie sănătos cu-a lui casă, cu-a lui masă,
Cu-a lui dalbă jupâneasă!
Busuioc verde pe masă! Rămâi gazdă sănătoasă!
Şi la anul tot voioasă!
BOIERI MARI (colind de fată mare)
Leroi-doamnele
Mari boieri la masă șade
Șade și se cinstește
Cu finii și cu nașii
Cinstesc și cu megiașii.
Cu toții că se adunară
Și pe Ghica o-ntrebară: Tu, Ghico, cu ochii negrii,
Tu de când ai dobândit
Genele, sprâncenele,
Înturnate și-mbârnate
Fața albă.
Picior de ciută?
Eu, ce-i drept spune-voi
Fost-a taica, fost-a maica,
Oameni harnici, gospodari.
Leroi-doamnele.
Și stătu și întrebară:
Tu, Ghico, cu ochii negrii,
Mândre haine îi îmbrăca
La horă vei pleca?
În horă se prindea
De la Gheorghe al treilea
Și jucară zide vară
Zi de vară până-n seară.
Dar și Ghica cu ochii negri
Ea să fie sănătoasă.
De la Radu Puia, 76 ani, com. Gropeni, jud. Brăila
CAL BUN (Colind de flăcău)
Leroi da leroi- doamnele
Şi voinicelul Gheorghe
Mai bun cal hrăneşte
Dar cu ce-l hrăneşte?
Tot cu fânişor tocat
Şi cu orzişor pisat
Şi-i dă apă din năstrap
Să se facă lat la spate.
Fuse joi o sărbătoare
Scoase cal bun la plimbare
La plimbare vânătoare
Vânează vineri şi sâmbătă,
Când fuse spre duminică
Cal bun sare-n vârf de munţi
În vârf de munţi, în văi adânci
Văi adânci, livezi verzi,
Livezi verzi, izvoare reci.
Dar şi voinicelul Gheorghe
Cărăruia apuca
Cărăruia printre munţi
Printre munţi, la ai lui părinţi.
El acolo ajungea
De pe cal descăleca
Şi-ntr-un cot se rezema
De-aşternut el adormea
Cal bun la Maria fugea
Părinţii aşa grăia:
-Cătaţi toţi în vârf de munţi,
În vârf de munţi, în văi adânci
În văi adânci, în livezi verzi
Cătaţi veri în lunci cu meri.
Îl căuta şi nu-l găsea
Fraţii de veste că prindea,
Cătaţi fraţi în lunci cu brazi,
Îl căuta şi nu-l găsea
Surori de veste prindea
Cătaţi surori în lunci cu flori,
Îl căuta şi nu-l găsea,
Lăcrimau şi-apoi plecau,
Mătuşi din vecini aflau,
Cătaţi mătuşi prin brânduşi
Îl căta şi nu-l găsea.
Dar şi voinicelul Gheorghe
El avea o ibovnică
Ibovnică pe Maria
De trei zile el goneşte
De trei zile, pe trei cai
Unu-l ia şi altul lasă,
Unul merge dinapoi.
Dimineaţa se scula
La izvor că se ducea
Faţa albă îşi spăla
Mâna-n buzunar băga
Albă batistă scotea
Pe ochi negri se ştergea
La răsărit se-ntorcea
Şi din gură aşa grăia:
-Fă Doamne o negurea
Negurea-n toată lumea
Negurea în vârf de munţi
Negurea în văi adânci
Pe cal bun că mi-l găsea
La Maria el era
Dar şi voinicelul Gheorghe
Şaua calului punea
Şi pe cal încăleca
Cu mânda s-alătura
Mâna-n brâu o înfingea
Şi pe cal se arunca
Şi gura aşa grăia:
-Taci Mărie nu mai plânge
Că te iau soaţă să-mi fii
Nurora părinţilor
Cumnăţica fraţilor
Leicuţa surorilor
Chelăriţa banilor
Şi voinicelul Gheorghe
El să fie sănătos.
(de la Ghica Balaban, de 69 de ani – din com. Gropeni, jud. Brăila)
CIUTA (colind de flăcău)
Voinicel Mihai
Mai bun cal ce-mi hrănea
Dar cu ce-l hrănește?
Tot cu fânișor tocat
Și cu orzișor pisat
Și bea apă din năstrap
Să se facă lat în spate.
Fuse joi o sărbătoare
Scoase cal bun la plimbare
La plimbare-vânătoare
Când fu soarele-n deseară
Cărăruia apuca
Cărăruia printre munți
La ai lui dalbi de părinți,
Dar și voinicel Mihai
Ochii-n dreapta arunca
Zării ciuta-ciutalina
Ciutalină fără splină.
Ce să-i facă, s-o deștepte?
S-o săgete, nu se-ncrede
S-o împuște, teamă-i fuse
Dar și voinicel Mihai
Mâna-n buzunar băga
Albă batistă scotea
La nas murgului îi da
Prinse murgu-a strănuta
Și pe ciută o deștepta.
Prinse ciuta a fugi
Și cal bun că o goni
Dete ciuta cam pe vad
Și cal bun în jos de vad
Înoată ciuta în apă-n sus
Și cal bun înoat-n jos
Dar și voinicel Mihai
Cu ciuta s-alături
Cu funioara o lega
Și pe mal o arunca
În genunchi o înjunghia
Zăbovi de o coji
Dete sânge câmpului
Și mană pământului.
Dădu păr pe la trăstar
Și carnea la măcelari
Coarnele la păhărari
Să facă pahare din ele
Tot pahare gălbenele
Să bea mari boieri din ele
Să bea și să se cinstescă,
Să dea la fini și la nași
Și mai nult la megiași.
Dar și voinicel Mihai
Albă batistă scotea
Rinichi și ficat punea
În buzunar le băga
Și pe cal încăleca
Și acasă se-ntorcea
La-ai lui frați și ai lui părinți.
De la Gh. Brăgău, 59 ani, com. Gropeni, jud. Brăila
COLIND DE FATĂ MARE
Ferice de cel domn bun,
Leroi doamnele
El are o fată mare
Fată mare pe Maria
Şi mi-o cere boier mare
Judeţul Buzăului
Şi al Râmnicului
Din plasa Vădenilor.
Ci cere zestre mare,
Cere vii, cere moşii
Cere plug cu boi plăvani
Cu argaţi, cu multe slugi,
Cere sute oi cornute
Ies în vară tot mai multe.
Cere mia de mioare
Vara asta fătătoare,
Cere zeciuiri de berbecuiri
Dar Maria cu ochi negri
A intrat în chilioară
Pune obraz la-nălbeală
Buzele la rumeneală
Sprincene la-nconedială
Ochii negri la cerneală.
Dintr-o mie alese o ie
Şi-o fustă liliachie,
Un brâu lat din Tarigrad.
Vine voinicelul Gheorghe
Şi din gură aşa grăia:
Trece-ţi trup pe lângă cal
Eu de brâu că te-oi lua
Pe cal că te-oi arunca
Ca să fii nevasta mea.
C-aşa-i vorba din bătrâni
Din bătrâni, din oameni buni.
Dar şi voinicelul Gheorghe
El din gură aşa grăia:
-Eu numai pe murgu-l vreau
Lustruit şi cesălat
Cum e bun de-ncălecat
Şi Maria cu ochi negri
Ea să fie sănătoasă
Cu-a ei fraţi, cu-a ei părinţi.
(de la Ghica Balaban, de 69 de ani- din com. Gropeni, jud. Brăila)
COLINDUL TINERILOR CĂSĂTORIŢI
Icea doamne l-aceste curţi
Lerului mărului
Aceste curţi l-aceşti domni buni
Aceste curţi la jupân Ion
La tulpină la doi meri
Lerului mărului
Este-un pat mare înflorat
Cu tăblii de chiparos
Chiparos miros frumos
Cu stinghii dalbe de brad
Zugrăvite-n Tarigrad
Dar în pat ce-i aşternut?
O foiţă-nvărgăţică
Dar de cine-i lucrăţică?
De Vasilica-i lucrăţică
De mama ei învăţăţică.
Mai la capul patului
O perniţă închicăţică
Dar de cine-i lucrăţică?
De Vasilica-i lucrăţică
De mama ei învăţăţică.
Dar în pat cine-i culcat?
Doarme aici acest domn bun
Acest domn bun jupân Ion
Alăturea de dumnealui
Doarme doamna dumnealui
Dar cu ce sunt înveliţi?
Covor verde de mătase
La căpătâi cu gutui
La picioare portocale
La mijloc au busuioc
Să aibă-n casă noroc.
Au dormit cât au dormit
Ea din somn s-a deşteptat
Într-un cot s-a rezemat,
Pe fereastră s-a uitat
Şi din gură a cuvântat:
-Scoal bărbate, fii dormit,
Fii dormit, fii odihnit
Căci ne-a nins ne-a viforat.
El din somn s-a deşteptat
Într-un cot s-a rezemat
Pe fereastră s-a uitat
Şi din gură a cuvântat:
Taci nevastă, minte proastă
Nici n-a nins, nici viforat
Vânt de vară c-a bătut
Vânt de vară, primăvară
Flori de măr a scuturat
Peste noi s-au revărsat
Peste noi, peste-amândoi
Peste coconaşii noştri.
Icea doamne acest domn bun
Acest domn bun jupân Ion
El să fie sănătos
Cu-a lui casă, cu-a lui masă
Cu-a lui nevastă frumoasă.
(De la Gh. Brăgău, de 59 de ani – com. Gropeni, jud. Brăila)
DIN CREANGĂ DE CHIPAROS
Colind de mireasă
În creangă de chiparos,
Chiparos miros frumos
Leagăn verde de mătase
Dar în leagăn cine şade?
Stă Ioana cu ochi negri
Ea nu şade cum se şade
Ci coase şi chindeseşte
La un guler şi-o batistă,
Guleru-i a frate-său,
Batista-i a mirelui
Trage câte-un firicel
Cântă câte-un cântecel
Şi nu-i cântec mojicesc
Şi-i cântec împărătesc.
Împăratu-i la vânat
Împărăteasa mi-o aude
Şi la dânsa că-mi tirmite
Să nu cânte, să lucreze
Că e fată logodită
Astăzi, mâine nunta vine
Vă uitaţi în lunci cu flori?
Se văd carele venind
În fruntea carelor
Se văd doi voinici călări
Acela e Gheorghe-al meu
Gheorghe al meu cu naşul său,
Vine să mă ia pe mine
Să mă ducă-n alte curţi,
În alte curţi, la alţi părinţi
La alţi fraţi, la alţi cumnaţi,
Nu mă ia roabă să fiu
Ci mă ia doamnă să-i fiu
Nurora părinţilor
Cumnăţica fraţilor
Leicuţa surorilor
Chelăriţa banilor.
(de la Ghica Balaban, de 69 de ani – din com. Gropeni, jud. Brăila)
DIN VADURILE BRĂILEI
colind de flăcău
Mărului cu florile dalbe
Din vadurile Brăilei
Până-n schela Dunării.
Dar și voinicelul Gheorghe
Stă călare pe-un cal negru,
Un cal negru, dalb de spume
Șade-n apă până-n spate
Și-n noroi până-n țurloi.
Și se ceartă când cu turcii,
Când cu turcii, când cu frâncii.
Turcii să ia vadurile
Și frâncii corăbiile.
Se certară, le luară
În cea parte ni le trase
Vine vremea de arvunași,
De arvunași, tot oameni grași.
Vin flăcăii fluierând,
Mărului cu florile dalbe,
Neveste Dunărea trecând,
Vin și fete hori făcând
Și voinicelul Gheorghe
El să fie sănătos
Cu-ai lui frați, cu-ai lui părinți.
De la Ghica Balaban, 69 ani, com. Gropeni, jud. Brăila
LA GURA PRIVALULUI (colind de pescar)
La gura Privalului
Leroi-doamnele,
Sunt doi sprinteni năvodari
Cu fărtații treisprezece
Împletesc la cotețe.
Împletiră ce-mpletiră
Leroi-doamnele,
Și la apă căle dete.
Dete-o toană
Dete două- leroi-doamnele
Dete toana cea de-a noua
Prinse puiul cel de mreană
Cel de mreană roșioară.
Îl bătea, îl chinuia-leroi-
doamnele.
Ca să spună unde-i pește mult.
Unde-i pește le spunea:
La coteala gârlelor,
La vâltoarea apelor.
Acolo e pește mult
Câtă frunză pe pământ.
Bagi cipcelul și se rupe,
Arunci setca, arunci plasa
Și prinzi pește, umpli barca.
Dar și voinicelul Gheorghe
El să fie sănătos
Cu-ai lui frați, cu-ai lui părinți.
De la Gh. Brăileanu, 69 ani, com. Gropeni, jud. Brăila
LA LINA FÂNTÂNĂ (colind de fată mare)
Leroi – doamnele- la lina fântână
La colţ de grădină
Mulţi voinici s-adună
Voinicelul Gheorghe
Strujeşte, strujeşte
C-o fată de mână
O fată frumoasă
Cu sprinceana trasă
Cu geana sumeasă
Chip de jupâneasă.
Voinicelul Gheorghe
Din gură grăia:
Nu mă-nsor cu tine
Mai bogat-îs decât tine
Ia vezi ori nu vezi
Cele lunci cu flori
Nu-s galbene de fel
Îs galbene de flori
De părinţă arate
De fraţi semănate
De surori udate
De mătuşi plivite.
Ia vezi ori nu vezi
Cei doi munţi cărunţi
Nu-s cărunţi de fel
Îs cărunţi de oi.
Prin albele oi
Se văd mocănei
În băţ rezemaţi
Sub glugi aciuaţi.
Eu voi şuera
Cu mâna le-oi face
Oi dalde or întoarce
Spre soare răsare
Spre florile tale
Fruntea le-or ciunti
Coada or târî,
Ce-o mai rămânea
Mocanii or lua
În chinuri or băga
Fata se-ntrista
Acasă pleca
Pe Gheorghe-l uita
Alt flăcău găsea
Sărac ca şi ea
Şi se mărita.
(de la Ghica Balaban, de 69 de ani – din com. Gropeni, jud. Brăila)
LEUL (colind de flăcău)
Da leroi, leroi, doamnele,
Și voinicelul Gheorghe
Mai bun cal hrănești
Dar cu ce-l hrănești
Tot cu fânișor tocat
Și cu orzișor pisat
Să se facă lat în spate.
Fuse joi de-o sărbătoare
Scoase cal bun la plimbare
La plimbare – vânătoare
Când fu soarele-ndeseară
De pe cal descăleca
Șaua căpătâi punea
Și-ntr-un colț se rezema
Ochii în jur îi arunca
Și în zare ce vedea?
La Prival, în stufăriș
Vede leul adormit.
Ce să facă, să-l deștepte?
Să-l săgete, nu se-ncrede,
Să-l împuște teamă-i fuse
Mâna-n buzunar băga
Tabachera și-o scotea
La nas murgului o da
Prinse murgu-a strănuta
Și pe leu îl deștepta.
Prinse leul a fugi
Murgul prinde a-l lovi
Cu copita și cu coada.
Dar și voinicelul Gheorghe
Cu măciuca îl lovea
Cu arcanul îl prindea
Fedeleș că îl lega
Cu cordița arcului
La burta calului
Unde-i drag voinicului.
Dar și voinicelul Gheorghe
Calul îl încăleca
Cărăruia apuca
Cărăruia printre munți
La ai lui părinți.
El avea o soră mai mică,
La apă că se afla
Cofele jos le lăsa
Tare acasă alerga
Și din gură așa grăia:
Ia, ieși taică, ia ieși maică,
Ce-ai scăldat, ce-ai înbrăcat.
L-aduce pe leu legat
Viu și nevătămat.
Bine vorba nu sfârșea
Iată și Gheorghe venea
Cu murgulețul asudat,
Asudat, prin apă dat
Că pe leu l-a alergat
Din gura Privalului
Până-n vadurile Brăilei.
Dar și voinicelul Gheorghe
El să-mi fie sănătos
Cu-ai lui frați, cu-ai lui părinți.
De la Ghica Balaban, 69 ani, com. Gropeni, jud. Brăila
PRUNDULEŢUL MĂRII NEGRE (Colind de băiat mare)
Prunduleţul Mării Negre ,
Mărului merişor de aur,
Cine în lume a aflat,
A aflat s-adeverat
Mărului merişor de aur,
Numai voinicel Marin
Numai el când a aflat
Tare acasă a alergat
Proase haine a dezbrăcat
Mărului merisor de aur.
Scumpe haine a îmbrăcat
Dar şi voinicelul Marin
El la grajd că se ducea
Mâna în buzunar băga
Cheia de aur că scotea
Grajd de piatră descuia
Ca să aleagă un cal bun
Cearcă Murgul, cearcă Negrul
Cearcă cal al noulea,
Găsi Murgul cel mai bun,
Cel mai bun şi mai blajin.
Frâu-n cap că i-l punea
Şi pe uşă că-l scotea
Piciorul în scară ridica
Şi pe cal încăleca
Cu streaşina s-alătura
Arc cu săgeată lua
Cărăruia apuca,
Cărăruia, malul mării.
Dar şi voinicel Marin
Mărului merişor de aur
Zări zorile roşind
Nu sunt zorile roşind
Şi-s fetiţe hori făcând
Mărului merişor de aur,
Dar şi voinicel Marin
El să fie sănătos
Cu-a lui fraţi
Cu ai lui părinţi.
(De la Radu Puia, de 80 de ani- com. Gropeni, Jud. Brăila)
VUIEŞTE MAREA (Colind de pescăriţă)
Vuieşte marea voieşte
Leroi-doamnele
Plăvioară ce-mi aduci
Printre brazi, printre coline
Stau ciortanii-ngrămădiţi
Înoată bourel, înoată
Dar în coarne ce-mi poartă
Poartă leagăn de mătase
Dar în leagăn cine şade?
Stă Sofiţa pescăriţa,
Dar nu şade cum se şade
Şi-mi coase şi chindiseşte
Şi pe mare că priveşte
Şi din gură aşa grăieşte:
Tot mai lin bourel, mai lin,
Tot mai lin cu-notătura
Ca să nu-mi strici cusătura
Că am fraţi, la cure-s daţi
Nepoţei, postănicei
Ei vadurile că le-or ţine
Şi pe tine că te-or prinde
Tu cu capul te-oi plăti
Bourel, din peliceaua ta
Făcut-am opinci din ea,
Bourel, din carnea ta
Făcut-am nunţi cu ea
Bourel, coarnele tale
Făcut-am pahare din ele
Tot pahare gălbinele
Să bea mari boieri din ele,
Să bea şi să se cinstească
Să dea la fini şi la naşi
Şi mai mult la magieşi.
Dar Sofiţa pescăriţa
Ea să-mi fie sănătoasă
Cu-a ei fraţi, cu-a ei părinţi.
(De la Ghica Balaban, de 69 de ani – din com. Gropeni, jud. Brăila)